sâmbătă, 11 aprilie 2015

Prin dureri spre bucurie

În ultimele luni am experimentat multe. Am trecut prin diferite stări: nemulțumire, silă, cârtire, nepăsare, egoism, ură, dragoste, căință, iertare, autocunoaștere și multe altele.

Pentru o vreme l-am urât pe Dumnezeu. Recunosc, nu Îl mai suportam, nu suportam să Îi aud Numele și cum alți mincinoși vorbeau de dragostea Lui și nu o arătau. Toți erau o dragoste vorbită, dar cine eram eu să îi judec; nu eram prea diferit de ei, îl uram pe Dumnezeu.

Îl uram pe Dumnezeu și mă întrebam de ce îngăduie nefericire și neîmplinire. Oare nu fac bine ca Îl iubesc? Nu fac bine că Îl propovăduiesc pe unde merg? Nu fac bine că mă duc la biserică? Nu fac bine că încerc să fiu o lumină? Mai târziu mi-am dat seama cât de fariseu eram. Atâtea întrebări, atâția oameni care în loc să se ridice se doboară reciproc. Ne mai așteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă când, de fapt, în loc să căutăm căile Lui, căutăm binele nostru pe căile Lui. Niciodată nu vei fi împlinit căutând ceea ce vrei tu și ce ți-e ție de folos în căile Domnlui. Dacă ai pornit în slujba Lui ești în serviciul altora, trebuie să faci ceea ce ai vrea să ți se facă ție. Ăsta e Dumnezeu : altruist, darnic, iubitor, Cel căruia îi pasă. Nu va fi ușor. Niciodată un lucru frumos și de preț nu va fi ușor de obținut. Va trebui să mai rabzi, să lupți, să cazi, dar să te ridici, pentru că merită.

Eu am răbdat mult. De multe ori mi-a venit să mă lepăd de El, să plec în lume, să cânt și eu ca toți, să prestez servicii doar pentru bani, să ajung undeva cu viața mea, pentru că sunt slab, pentru că vedeam cum alții mai tari decât mine, pot. Am potențial și voință, dar nu am căi, mijloace... Dumnezeu ne pregătește fiecăruia drumul, unii îl avem mai bătătorit de părinții noștri, alții îl avem mai noroios datorită ploilor continue din viața noastră, alții cred că e pavat, dar merg pe un drum greșit. Drumul pe care Dumnezeu ni-l pune în față e "Drumul crucii", nu multă lume e în stare să meargă pe el, eu, de unul singur nu sunt. În disperarea mea Dumnezeu mă ajută și nu mă lasă și ăsta e cel mai minunat lucru.

M-am întrebat de ce Dumnezeu îngăduie durere, arsuri și alte necazuri peste mine. La un moment dat am zis, oare merită? 

A meritat și încă merită să rabd. Dumnezeu mi-a dat prin cicatricile mele mijloace de a-i ajuta pe alții. Nu poți știi ce simte un flămând dacă nu ai fost flămând, nu știi ce simte un depresiv dacă nu ai fost depresiv, nu știi ce înseamnă viciu dacă nu ai avut vicii, nu știi ce înseamnă să fii părăsit dacă nu ai fost părăsit, nu poți ajuta oameni care trec prin stări și momente prin care tu nu ai trecut.

Dumnezeu a îngăduit și îngăduie să trec prin multe, dar mă bucur că prin cicatricile mele alții văd cât de bun e Domnul. Nu sunt cel mai creștin, sunt sub mediocritatea creștinului de rând. Nu mă duc în fiecare duminică la biserică, dar Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima mea și l-am descoperit mai intim acolo, la ușa inimii mele, nu în biserică. 

Am fost judecat și voi mai fi. Prima dată când am fost judecat am vrut să renunț la a mai scrie pe blog și am renunțat. Timp de 6-7 luni nu am mai scris, dar Dumnezeu a îngăduit să folosesc scrisul ca mijloc de propovăduire, momentan.

Ăsta sunt eu, un om cu defecte, calități, mă dau rotund deși sunt pătrat uneori, mai sunt și egoist câteodată, dar întotdeauna mă lupt să fiu mai bun.

O zi frumoasă să ai, plină de zâmbet și fericire!


sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Timpul a Trecut .

Exista o vorba , "Timpul le rezolva pe toate" . Practic , timpul nu trece , noi trecem prin el si ne modificam viata de zi cu zi prin alegeri , trairi , bucuri sau necazuri .
 Am ales sa nu mai scriu in acest blog  pentru ca , mi-am dat seama ca  ma doare prea tare sa ma descopar . Dar toate la timpul lor .  :) )Timpul acela a venit . Am sa scriu saptamanal ceea ce am invatat  in decursul a jumatate de an. Multe s-au schimbat . Eu  m.am schimbat, asta e un mod prin care o sa fiu de folos ! 
Aveti grija de voi :)  

Saptamanal o sa postez , un anunt inainte de postarea oficiala . 
Take care .

vineri, 4 iulie 2014

In talpile goale...

Dincolo de orizonturi :)

Nu sunt un om cunoscut, dar cercurile din care fac parte în ultima vreme, m-au pus
oarecum într-o lumină diferită.
Nu am niciun limbaj atât de elevat încât să pot purta o conversaţie „trează”, ci mai degrabă aş putea spune că sunt monoton. Am mai multe defecte decât calităţi. De ceva vreme sunt mai trist... Stau în fiecare zi, de la şapte spre opt seara şi mă uit la apusul soarelui din locul meu special. Este o panoramă a oraşului şi a pădurii care îl înconjoară. Se combină civilizaţia cu natura. Apusul; cerul se roşeşte de o parte şi de alta formând la mijloc o poartă de lumină... Stau şi aştept pur şi simplu, aştept ceva, pe cineva. Aşteptarea asta îmi dă linişte, pace, răspunsuri la întrebări pe care le am cu privire la diferite trăiri pe care le am. Aştept să vină cineva şi să îmi spună „şi eu trec prin aceleaşi lucruri, simt şi doare, e naşpa, dar putem face ceva şi sigur există o rezolvare”. Realizez că sunt om şi greşesc, iar lucrul acesta ne face oameni. Sunt obişnuit cu nimic şi mai sunt obişnuit ca atunci când primesc ceva, să fac ceva care să ateste că am meritat lucrul primit. Nu se întâmplă la fel şi cu iubirea. Iubirea o dau şi o primesc necondiţionat. Mai am momente în care dau faliment şi nu iubesc tot timpul şi urăsc, dar cei mai mulţi dintre noi nu o să recunoască asta. Acesta e adevărul, suntem oameni şi dăm faliment în multe cazuri.
Sunt o persoană sensibilă pentru că pun repede la suflet şi înţeleg oamenii într-un mod diferit. Poate situaţiile prin care am trecut mi-au modificat modul în care percep un om. Am atâţia prieteni pe facebook şi totuşi, niciunul măcar nu mă cunoaşte cu adevărat, nimeni nu ştie ce simt şi nu e interesat de viaţa mea. Nici nu îmi pasă, ceea ce e interesant...

Am fost facut om de nimic, un nimeni, om fără caracter, definiţii şi pseudonime date de către oameni care nu cunosc nici 5 % din ce potenţial am, din ce pot să fac şi ce ştiu deja. Deşi în faţa oamenilor, poate de multe ori esti un nimic, falit şi nimea-n drum, om cu sau fără caracter şi orice alt pseudonim gândit de ei, gândeşte-te că în ochii Lui suntem priviţi ca oameni care au valoare prin jertfă şi această valoare nu ne este dată de cuvintele lor, ci de Sânge nevinovat vărsat pentru noi. El a iubit şi a iertat. Noi spunem că iubim şi poate iubim, spunem că iertăm şi poate că şi iertăm, dar e uşor să spui şi greu să faci. Falimentăm, dar niciodată nu renunţăm.
Nu contează cât de cunoscut sau necunoscut eşti. Dumnezeu te iubeşte cu defecte şi te primeşte prin Cristos. Eşti tu dispus să îl primeşti pe Cristos? Eu mă aflu în tălpile goale pe un drum necunoscut şi calc prin mizerie până când El mă va ridica. Dumnezeu îngăduie să trecem prin diferite situaţii, pentru că toate acestea au rolul lor. Nu am o concluzie concretă, dar ştiu că în ochii lui Dumnezeu suntem copii, chiar dacă noi ne vedem adulţi. Totuşi, diferă doar comportamentul.

luni, 4 noiembrie 2013

Mandria

In zilele de azi oameni se schimba tot mai mult si mai repede. Unele trasaturi de caracter care nu erau onorate inainteazi sunt la vedere , iar lumea se laudă cu ele . Una din aceste „calităţi” este mândria .
 Deoarece „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 timotei 3:16-17), voi apela şi în acest caz la Biblie ca să vedem ce spune ea despre mândrie .
 vreau să scriu despre atitudinea lui  Dumnezeu faţă de mândria oamenilor , precum şi despre rezultatul mândriei .
Pentru început trebuie să ştii că ….
  Dumnezeu urăşte mândria , deci trebuie să o urâm şi noi 
Mi-am dat seama in ultima vreme ca sunt foarte mandru.
E pacat... imi pare foarte rau , din cauza mandriei am pierdut Prieteni, am pierdut mult , ma-m pierdut pe mine dar cel mai important la-m pierdut pe Dumnezeu.
Ma-m numit perfect, ii tratam pe toti de sus, ma credeam mai important ca ei , credeam ca eu am ceva in plus fata de ei , eram arogant cand defapt eu nu aveam nimic... Sunt un tip ciudat , nu inteleg multe , ma dau destept chiar daca stiu ca am gresit .... incerc sa ma scot din ori ce situatie,nu accept vina , sunt fricos...mi-e rusine de ce sunt ... de ce am devenit .Credeam ca ma pot schimba eu , ca o sa devin o persoana mai buna , ca o sa fiu bun ca o sa fiu darnic , ca o sa fiu asa si asa si asa ... eu , eu ,eu ...Dumnezeu a pregatit oameni in jurul meu care sa ma ghideze , sa ma pregateasca , Dumnezeu se descopera prin Oameni .Eu i-am alungat pe toti din jurul meu , prin modul meu de a fi. Spuneam ca sunt schimbat ...nu eram schimbat credeam ca sunt schimbat , stiam ca trebuie sa sufar ... nu eram pregatit eu vedeam doar suferinta nu si "lumina de la capatul tunelului" nu am reusit nimic decat sa ma mint .Nu sunt o marturie buna ...sunt o marturie de "rahat"  si acest lucru este foarte dureros.
Nu pot spune ca ,sunt schimbat , pot spune ca am renuntat la mine si acesta este un pas important. Am renuntat sa fiu eu pe Primul loc , am inceput sa ma umilesc , cateodata mi-e greu .... dar am un exemplu foarte puternic care ma motiveaza .E o lupta continua cu mine dar biruiesc prin El.
Asta sunt eu , am multe defecte , sunt om ... spun ca ma pot schimba dar ma mint , nu eu ma schimb El ma schimba :)
 Accepta ,Iarta ,Iubeste.


video

luni, 16 septembrie 2013

Ecoul

Zilele trecute am fost la o biserica ...si acolo a fost chemat ca oaspete ,un Om mai special ... Am stat ... ma-m uitat la el din cap pana la picioare , nu am observat nimic special ...pana cand ... am vazut o persoana ca se apropie de el si ii da haina jos .... am mutit ...spuneam in sinea mea cum ? 
Abia am asteptat sa isi inceapa Marturisirea . Si-a inceput marturisirea cu un Cantec ... TE IUBESC ISUSE ... sa uitat in Biserica si a vazut ca uni cantau cu noi ,alti ... se uitau in jos , sa oprit si le-a zis : -Am vazut ca nu cantati ... nu aveti motiv sa ii cantati ? Nu il iubiti ? Nu va facut destul Bine ? Biserica sa schimbat total si a inceput sa cante...Omul acesta nu avea  Maini . Si canta Te iubesc Isuse ... nu il blestema ... nu il ura ... dar pe Deasupra il mai si Vestea ... Cum ? Am ascultat marturisirea . Ma uimit  ... eu sunt foarte sensibil si nu ma-m putut abtine din a plange . A avut  momente in viata in care sa ofticat pe Dumnezeu ... dar ii rasunau in urechi urmatoarele cuvinte ... Toate sunt facute cu rost , si Dumnezeu da omului numai atat cat poate duce ... am ramas cu un ecou in mine . 
Toata viata mi-a fost frica sa nu raman singur ... in ultima vreme , am fost parasit in nenumarate randuri , ma-m simtit oribil ... ma simteam nedorit... in plus ... ma simteam de nimic ... la un moment dat sau adunat prea multe si a trebuit sa ma descarc cumva  . Mi-am plans pacatele ... si am simtit ca mor ... eram zdrobit , si spuneam: - De ce Doamne, Ce o sa fac acum? Ma simt pierdut ... nu mai inteleg nimic De ce ? Cum ? de ce ... Deodata mi-a rasunat ecoul in urechi ... Nu mai eram singur , eram 2 Eu si El . Ma-m marturisit lui si El mi-a dat eliberare  , Daca un om fara maini are motiv sa te Laude cine sunt eu sa nu te laud ... De atunci Dumnezeu mi-a pregatit moduri / oportunitati prin care sa il laud si o fac cu Toata Inima  . Nu stiu  cum e viata ta ... dar cand e ultima data cand ia-i spus Lui , TE IUBESC ? 
iti spun eu , de atunci a trecut mult timp . Si continuam sa cerem , Doamne da-mi Doamne fa-mi , si te oftici , si esti nemultumitor , si nu iti convine, nu iti place de familia ta  ,si interesant ca , alti si-ar dori sa aibe ce ai tu ...Fi multumitor cu ce ai ... alti nu au nimic din ce ai tu . 
                                          Ioan 1 -16
"Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har"

luni, 29 iulie 2013

Calatorie . . .

Am invatat de curand , ca  viata omului este o calatorie ... Si multi oameni habar nu au in ce directie se indreapta ....
" Nu de mult , am calatorit  cu trenul. Calatoria cu trenul este foarte asemanatoare cu Viata pe care o traim . Sunt statii in care trenul opreste , intalnesti oamenni ,  uni urca in tren ,alti coboara , oameni care ajung la destinatii . Sunt oameni care pierd trenul ...
Trenul nu asteapta pe nimeni ,trebuie sa fi atent la ce ora e plecarea ca nu cumva sa ramai fara mijloc de transport ,sa nu poti ajunge la destinatia dorita .
In acest Tren nu eram singur , ma indreptam spre casa , eu mi-am luat bilet , prietenul de alaturi (X )nu si-a luat ...  inainte sa imi iau biletul ii povesteam despre ISUS unui prieten bun (l) , celalalt prieten a auzit  ce povesteam , ne-am despartit si am urcat in tren amandoi ,lasandu-l pe (l) cu o Binecuvantare si o tema , "A trai este Cristos iar a muri este un Castig"   In tren am  pornit o conversatie cu el ..... 
- Ce ai sa faci cand o sa vina Controlorul si o sa iti ceara biletul?
- Pai am sa ii dau 1 leu , daca il ia Bine ... daca nu o sa ma dea jos la Prima statie.
- Sa stii ca , Mita este pacat ....
- Da nu e mita asta .... sau e ?
- Stii ce faci ? iti vinzi imparatia pentru un leu..."
Prietenul meu a ramas surprins , socat , se citea pe fata lui regretul , ochi  lui  sau rosit de parca ar vrea sa planga ...
A inteles ce inseamna Pacatul , a inteles ca Iertarea vine doar de la Cristos ... A fost o experienta ciudata si pentru mine , deoarece il stiam de ceva timp si totusi niciodata nu i-am spus de Dumnezeu , m-am simtit prost ... de parca Dumnezeu era doar al meu , si nu vroiam sa il cunoasca nimeni......
Am invatat sa fiu o Marturie vie pentru Cristos , reprezentandul  prin trairea mea , comportamentul meu , vorbirea mea . Sunt multi Prieteni  de-ai mei care habar nu au ca pacatuiesc , habar nu au ca pot primi iertare si viata lor poate fi schimbata ...
"De aceea In vagonul in care eu sunt, toti oameni care o  sa urce o sa coboare schimbati , De ce ? Pentru ca au aflat Adevarul iar adevarul ii va face Slobozi iar acum calatoria lor are si o Destinatie . Pana cand voi ajunge la Destinatie ,misiunea mea este de a il lauda pe Cristos prin toate modurile posibile . Am fost lovit , doborat ,amenintat , badjocotir in nenumarate randuri , dar  taote acestea mau facut mai puternic prin Dumnezeu , De fiecare data cand  cadeam ....  cadeam in Palma lui si el ma ridica . 
                                           Ioan cap 8  .30-32
  • 30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
  • 31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
  • 32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”